duminică, 25 decembrie 2011

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

duminică, 16 octombrie 2011

Deşertul ( XI. )



**Tresare… Se ridica in capul oaselor. Se sterge la ochii. Ofteaza. Se ridica din pat si se indreapta spre oglinda din baie. Neodihnit. Ochii ii sunt umflati. Da drumul la robinet si lasa apa sa curga, cat sa fie potrivita. Apoi se spala pe fata, lasand picaturile sa i se scurga.. de pe frunte.. de pe nas.. de pe obraji .. inspre barbie.. si sa cada. Rade ironic.

‘ Mintea mea este un loc periculos .
Intr-o casa mare, plina de petrecareti… Deloc genul meu si paradoxal acolo ma ‘trezesc’ in visul meu. Pusti nebuni alcoolizati, muzica data tare, adrenalina la maxim ... Suna ca un scenariu din filmele americane. Cateroric nu este genul meu. Restul visului, cam in ceata. Multe parti care nu se potrivesc, locuri, oameni ciudati. Este doar inceputul aventurii din mintea mea. Sunt pe cont propriu. Incep sa ma plimb aiurea printre petrecaretii pe care nu ii cunosc. Nici nu e de mirare, recunosc nici nu am vrut sa incerc macar stilul asta de viata.’

**Merge spre bucatarie, pune apa la fiert si se aseaza linistit pe scaun.

‘ Ce mai era… Da ! Ma simtem cam ciudat printre toti cei care ma inconjurau. Desi termenul de ‘normal’ nu mi se potrivea tocmai mie in contextul acela, evident eram singurul lucid de acolo. Oamenii se invarteau pe langa mine. Ametisem ce-i drept, pana s-a lovit un prostanac de mine. Nu stiu de ce l-am apucat de gulerul camasii si atunci.. singurul lucru care mi-a venit sa il intreb .. :
 - Unde este?
 - Unde este cine ?
 - Stii prea bine cine ! Spune-mi unde este, ACUM !
 - Acolo …


**Apa din ibric s-a evaporat. Cineva a visat prea mult; cafeaua mai are de asteptat… Pune iar apa la fiert si se aseaza pe acelasi scaun.

‘ Asadar acolo… Acolo nu era decat o alta incapere din casa in care ma aflam. Si iata-ma mergand spre camera in care m-a indrumat individul de mai devreme. Intr-un colt al incaperii, care apropo era foarte aglomerata, se auzea vocea unei fete care vorbea foarte, foarte tare. Multa lume stransa in jurul ei. Imi fac loc printre ei si o vad; ametita ca toti ceilalti, mergand stramb si agitandu-se. ‘

**Cafea dupa o noapte agitata de somn. Poate putin cam prea mult. Adauga lapte.

‘ – Emilia, inceteaza acum.
         Nici nu e de mirare ca am dormit agitat. Revenind, s-a oprit din trilul ei incoerent si m-a privit.
 - Si tu cine esti ma rog?
         Apoi mi-a ras in fata. Erau probabil efectele alcoolului. M-am gandit sa intru in joc.
 - Buna Emilia, ma numesc Gabriel. Acum termina si hai sa mergem de aici.
 - Nu cunosc niciun Gabriel, Gabriel. Si nu merg nicaieri. Aici locuiesc !!!
 - Acum cunosti. Hai acasa, Emilia..
- Aici locuiesc. Nu merg nicaieri. Si nu mai trage de mine.
         Era serioasa cand mi-a spus asta. Apoi mi-am dat seama ca in visul meu, de fapt , nu ma cunostea. Un tip dubios se apropie de ea si..
- Cine e asta, Emilia? Iti face probleme cumva?
         Si i-a raspuns in maniera specifica starii ei, agatandu-se de gatul meu.
- Nuuuuu. Este ok. El e Gabriel, si e putin cam posomorat. Fie vorba intre noi.. Nu stie sa se distreze.
         Persoana a plecat. Camera s-a golit. Am ramas numai noi doi..’

**Amesteca usor in cafea. Soarbe. Este prea fierbinte...

‘ – Emilia, de ce iti faci asta? Bei , vorbesti tare , te dai in spectacol... te agati de necunoscuti. Ce e in neregula cu tine? TU NU ESTI ASA !’

**Isi ia cana si se indreapta spre geam. Vreme mohorata, de iarna. Innorat. Recere. Trist.

‘ – Gabriel, esti foarte simpatic. Aparent cauti cazuri speciale pe care sa le salvezi, dar unii dintre noi nu mai pot fi salvati. Asa sunt eu, asa am fost toata viata. Asa am sa fiu. Te astepti sa ascult un strain care apare de nicaieri si imi spune sa ma opresc?
         Si-a aprins o tigare si a sorbit dintr-o sticla in care nu stiu sigur ce era. Tulburator.. nu o mai vazusem asa niciodata. Era aproape deprimant ca nu puteam face nimic.’

**Priveste in gol pe geam…

‘        Raspunsul ei a fost unul cat de poate de simplu...
- Gabriel, vrei sa stii de ce este Emilia asa? De ce bea? De ce se distreaza ? De ce se da in spectacol si se agata de oameni ? De ce vorbeste tare si nu ii pasa ? Chiar vrei sa stii , Gabriel ? Emilia este asa deoarece… E pustie...
... pustie. 

miercuri, 5 octombrie 2011

No more.


I don't hate him. I loved him until I figured out it hurts a lot less to just not care. 
...
You don't expect a call on your birthday, don't expect to see him for months?
No disappointments. 
You want us to go make up? ... nice family hug?

I've given him enough hugs.
He's given me enough disappointments. '

( House MD - Season 1x13 - Cursed ) 

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Live.Love.Laugh.Smile.


' I love people who make me laugh. 
I honestly think it's the thing I like the most, to laugh. 
It cures a multitude of ills. 
It's probably the most important thing in a person. '
( Audrey Hepburn )




Always. 



miercuri, 14 septembrie 2011

Alchimia ( X. )



‘ Perfect. Acum ca ai venit, putem pleca.’
‘ Unde sa plecam, Gabriel? E groaznic de frig !’
‘ Surpriza, bosumflato! Te rog, Emilia, hai sa mergem.’

In drumul pe care il parcurgem de-a lungul vietii, prezenta noastra in viata altora este dovada ca am existat, ca am pus lucrurile in miscare, atat pentru noi cat si pentru ceilalti. Dar cum ramane cu semnele care nu dispar, care se intorc de fiecare data, care tulbura sufletul, care slabesc ratiunea si te fac uman si vulnerabil? Nu stiu ce se intampla cu ele, cert este ca nu ma lasa in pace... 
‘Emilia !’
Ea tresare.
‘ La ce te gandesti?’
‘ La nimic, Gabriel...’

O iarna si un parc. Si inca ceva; doua leagane ce amintesc de copilarie. Si inca ceva; doi copii.
‘ Nu esti aici...’
‘ Ba tot aici sunt… Ce ironic, nu ma pot trezi.’
‘ Nici eu.’
‘ Tu la ce te gandesti ?’
‘ La ceva.’
‘ La ceva ?’
‘ Da… Ma gandesc cum sa fiu aproape de tine, Emilia. E foarte greu... sa nu te pot tine in brate … ‘
‘ Dar acum ma tii in brate.’
‘ Imi e foarte greu sa nu te aud cateodata ... ‘
‘ Dar acum ma auzi .’
‘ Imi e foarte greu sa ... nu iti simt zambetul ... pe buzele mele.’
‘ E gresit... ’
‘ Da e gresit. Dar ...’
‘ Nu ma pot opri.’
‘ Nu vreau sa ma pot opri.’

Ciudat e frig, dar nu mai simt ca inghet.
Nici eu.
Simt ca ard.
Dar nu ard.
Nu ard.
Simt ca mor.
Si eu mor.
Dar nu mor.
Traiesti?
Nu traiesc.
Ba da.
Ba traiesc.
Nu ma pot...
… Opri. Nici eu.
E gresit.
Da este gresit.
Dar nu ma simt...
... ca si cand ar fi.
Deci nu e gresit.
Nu e gresit.
Si mai presus de toate..
E adevarat.
E adevarat.

duminică, 11 septembrie 2011

On my way there.

What we first see in a person is an image, but what stands behind that image is what makes that person real. Happiness, pain , desperation, concern, exaltation and I don’t know where to stop. Sometimes I get scared; so scared that I want to trade my life for other’s. The only thing that determines me to go on is the passion that burns inside me, the feeling I get when I tell myself ‘I can do this’. Fear is a limit about which we think is stronger than ourselves, but once is overcome we’re closer to our dreams. So I fight. Life has always been a rough challenge and I am the only one who can change my tomorrow. I am the only one who can change impossible into possible…

Get ready for it, I came to win .

duminică, 12 iunie 2011

All over again.


Never believed that things happen for a reason
But how this turned out, you moved all my doubts, So believe
That for you I'll do it all over again
Do it all over again
All I went through, led me to you
So I'd do it all over again
For you

sâmbătă, 11 iunie 2011

Poem.



Some say the world will end in fire;
Some say in ice.
From what I've tasted of desire
I hold with those who favor fire.
But if it had to perish twice,
I think I know enough of hate
To say that for destruction ice
Is also great
And would suffice.


( "Fire and Ice" - Robert Frost )

joi, 9 iunie 2011

Green-eyed sinner.

"Kittens are born with their eyes shut. They open them in about six days, take a look around , then close them again for the better part of their lives." (Stephen Baker)
"God made the cat in order that man might have the pleasure of caressing the tiger." (Fernand Mery)
In a cat's eyes, all things belong to cats. (English proverb)
"Of all God's creatures, there is only one that cannot be made the slave of the leash. That one is the cat. If man could be crossed with the cat, it would improve man, but it would deteriorate the cat." (Mark Twain - Notebook 1894)

marți, 7 iunie 2011

IAR(na) ( IX. )



Iarna… si totul ingheata prin prejur. In zapada se vede urma fina a pasilor Ei usor nedumeriti pe unde sa mearga. Si totusi pe oriunde ar ocoli, oricat ar ocoli nu incape indoiala ca se indreapta spre liniste. E acelasi loc dintotdeauna, unde durerea, grija, razvratirile sufletesti isi gasesc sfarsitul ca un cosmar dintr-o tresarire. Dorinta de a ajunge acolo ii accelereaza bataile inimii, lucru care se vede si in ritmul respiratiei Ei aburinde. 

Insa locul nu era pustiu dupa cum se astepta sa il gaseasca. Altcineva bantuia inaintea Ei acolo din acelasi motiv. Dupa ce zile la rand Ea a mers singura la locul pe care il numeau Refugiu , astazi ceva il determinase si pe El sa astepte . O privea de pe banca, fara a fi surprins de aparitia Ei subita, insa instinctul pe care aceasta l-a avut, a fost sa isi urmeze drumul inapoi pe unde a venit.

‘ Nu stiam ca ai sa fii aici... Eu am sa plec. Si asa am fost cam des prin locul acesta in ultima vreme...’

*

In vreme ce se intorsese sa paraseasca locul, din linistea sufocanta a rasunat vocea Lui, voce pe care Ea nu o mai auzise demult :
‘ Ramai...’
Pasii au incremenit. Vocea a continuat :
‘ Simteam ca am sa te gasesc aici… Nu pleca. Aseaza-te langa mine.’

*

Intoarsa din drum, Ea s-a asezat la locul ei obisnuit, pe banca, langa El.

‘ Gabriel… tot ce s-a intamplat pana acum… eu… mie, imi pare…’
‘ Am si uitat. Si sa nu iti para rau…’
‘ … ma simt asa de ciudat sa fiu din nou aici.’
‘ Nu… Tu trebuie sa intelegi ca nu esti o straina. Si nici eu. Amandoi apartinem de locul acesta, indiferent daca vrem sa acceptam sau nu. ‘
‘ A trecut ceva timp... ma simt aproape ca acasa.’
‘ Stiu. Priveste… Ce Luna frumoasa e pe cer in seara asta. Sa-ti spun un secret? As pleca acolo intr-un suflet. Sa am un loc departe de lume, de unde sa stau si sa privesc Pamantul. Si poate ai veni si tu cu mine, sa stam sa privim nebunia de pe Pamant impreuna.’
‘ Si crezi ca am putea sta unul langa altul fara sa ne certam ?’
‘ Nu stiu. Dar putem incerca… ‘
‘ Putem incepe prin a incerca sa nu ne mai certam aici.’
‘ Va fi bine.’
‘ Stiu. Va fi bine...’


marți, 31 mai 2011

Cap ou pas cap?


... de m'aimer toute ta vie?


* JulienUn jeu stupide? Peut-être, mais il a été notre jeu


vineri, 27 mai 2011

The End Is Not Near, Is Here.



Am urat mereu Timpul pentru ca intotdeauna a gasit o cale sa fie contra mea : cand imi doresc sa treaca, se scurge ca picatura chinezeasca, iar bineinteles cand imi doresc sa stea, nu il simt cum trece si ma trezesc in momentul in care ii spun ‘Tradatorule!’.

Ca si zilele trecute cand mergeam pe drumul meu, acela dintotdeauna - plictisitor, sec, de-a dreptul enervant, pe care mi-am dat seama ca il iubesc in momentul in care am constientizat ca nu va mai fi al meu si ca nu il voi mai parcurge niciodata din acelasi motiv. Dorinta de a ma afla din nou in aceeasi postura, nu se va mai indeplini. De fiecare data mi se parea natural sa merg in acelasi loc, sa invat sa ma pregatesc pentru viata, iar acum ei spun ‘Esti pregatita… sa pleci’. Iar locul meu nu va mai fi acolo. Locul meu se afla undeva intr-un val de incertitudine. Si totusi cat am mai putut, m-am oprit pe drumul acela, am respirat si i-am multumit, pentru ca acolo am trait o parte din viata. 

Apoi m-am oprit si am privit locul acela minunat in care m-am cautat si m-am regasit in ceea ce sunt azi si faptul ca l-am vazut pustiu a fost dureros. E acelasi loc in care i-am vazut pe ‘ei’ prima data; ulterior ‘ei’ au devenit ‘voi’, ‘voi’ au devenit ‘noi’; acelasi loc in care ‘El’ a devenit ‘Noi’; acelasi loc unde am fost si copil si om mare si serioasa si pusa pe sotii si fericita si singura si impreuna cu altii si rebela si cuminte. Este locul despre care in curand am sa vorbesc la trecut, de fapt despre care am sa fiu nevoita sa vorbesc la trecut si sa il las in trecut desi ma leaga foarte multe de el.

A venit momentul sa plec, sa imi continui drumul spre a fi ‘un om mare’. Momentan am sa fiu un om marisor, chiar daca toti ceilalti ma vor impinge sa ma transform in ce nu am vrut niciodata sa fiu : un om mare. In acest moment, tot ce mi-a mai ramas este sa pun acele clipe intr-o cutie, pe raftul amintirilor, sa traiesc prezentul si sa nu ma gandesc la grijile viitorului.

Imi va fi intotdeauna dor de voi...
Multumesc.

marți, 24 mai 2011

marți, 17 mai 2011

Power Of Love.


Play wicked games, falling in  Love, hiding the Pain, fighting for what We have, breathe around You, because You know I'm here...
Forever.

luni, 9 mai 2011

Promisiunea ( VIII. )


*
"Gabriel,

          Aveai dreptate, m-am schimbat si nu stiu cand sau de ce. Sunt eu cea care iti scrie aceste randuri sau macar ce a mai ramas din mine. Ochii tai au fost cei care mi-au aratat ce se intampla cu mine, au fost oglinda perfecta in momentul cand au privit prin mine, pentru ca nu aveau ce sa vada. E ciudat fara tine pentru ca mi-ai fost prieten si ai fost intotdeauna aici. Iar eu nu vreau sa te pierd, din pricina a ceea ce ti-am provocat. Nu m-am gandit niciodata ca vei vrea sa cunosti atat de multe despre mine, iar asta era clar partea pe care nu vroiam sa o vezi. Erau lucruri pe care nu imi doream sa le descoperi... Nu asa. Ceea ce citesti acum este felul meu de a-ti spune ca imi lipsesti. Ma afecteaza si am nevoie... de tine. Nu a fost real ceea ce ai vazut atunci si ar fi fost mai usor daca doar te ascultam de la inceput, insa asta nu m-ar fi convins intr-adevar. Nu stiu ce vad ochii tai cand ma privesc, tu stii mai bine ce am devenit pentru tine. Si poate mai sunt lucruri pe care trebuie sa le inteleg, dar le voi strabate pas cu pas… iar pasii vor fi minusculi, aproape inexistenti, dar promit ca vor fi. Si vor fi chiar daca vei mai vrea sa ma asculti vreodata sau daca vei vrea sa nu mai exist pentru tine in niciun fel. Oricum ar fi, nu am avut niciodata intentia sa iti fac rau in vreun fel. Esti un prieten special, de care am nevoie. 
          Acum, tot ce imi doresc pentru tine este sa fii bine, orice ar insemna acest ‘bine’ si imi doresc sa iei decizii mai bune decat mine. Pana atunci, eu ma voi intoarce la viata mea, sperand sa imi infrunt vreodata demonii. Multumesc… pentru tot. Cat pentru ceea ce se intampla acum cu mine… Ei bine, este o cutie pe care nu vreau sa o deschid prea curand… Toate pe rand.

Zambeste,
E."
*

sâmbătă, 7 mai 2011

vineri, 6 mai 2011

The Cure.

Misterious. Patient. Confident. Calm. Rebel. Unpredictable. Forbidden. Irreplaceable. Rebel. Childish. Lonely. Sweet. Tempting. Insane. Deep. Roguish. Wild. Free. Funny. Untamed. Special. Lovely. Melancholic. Dreamy. Ruthless. Slippery. Wicked. Unballanced. Incredible.

 I didn’t see that coming.


sâmbătă, 30 aprilie 2011

O jumatate ( VII. )


*Unde esti? Ai disparut de cateva zile, iar eu ma simt.. ca si cand… Ultima data cand ne-am intalnit… aveai.. o privire care m-a tulburat si nu stiu de ce. In ce stare te-am lasat cand ai fugit, nu sunt sigura ca as vrea sa stiu, poate doar sa aflu daca esti bine.. de aceea te caut si nu stiu de unde sa te iau, dar ceva imi spune ca te ascunzi bine la locul nostru unde eu nu am mai fost demult, pe care l-am tradat fara sa vreau si pe care am incercat sa il inlocuiesc cu altele noi, insa ce pot face in afara de a continua pe drumul asta? Singura frica a mea este ca poate nu te voi gasi nici acolo si atunci ce am sa ma fac ? Atunci unde am sa te caut ?

* ...dar imaginea e cruda. Te gasesc pe aceeasi banca. Esti singur si pari trist si cred ca iti lipsesc parti esentiale pentru ca nu vad nici urma de zambet, nu iti vad ochii. Nu esti Tu acolo… Ma tem sa ma apropii si sa te trezesc, mi-e teama sa te privesc, mi-e teama ca am facut ceva ingrozitor pe care nu il mai pot indrepta vreodata. Gabriel… Tu pentru mine esti un mister care nu ma iarta de prezenta lui in viata mea…

* Si totusi am venit langa tine si m-a trecut un fior atat de rece, cand in fata ta fiind, te uitai prin mine. Iar sufletul meu s-a strans dintr-o data, ca o mana de aschii. Ma asez langa tine. Te rog...*


‘Emilia... am o singura intrebare pentru tine’
‘Spune’
‘De ce?... de ce te-ai schimbat? Eu sunt cumva nebun? …aveau dreptate…’
‘Cum adica ?’
‘Tu spui ca iti iubesti asa de mult viata incat nu poti renunta la ea, insa ce am vazut ultima data langa tine nu era viata ta, nu era viata nimanui, era doar o prezenta seaca si rece. La mine te-ai gandit vreodata? Nu ai incredere in mine si nu ai avut niciodata!’
‘Ba da! Am si am avut... intotdeauna voi avea.’
‘Minti, Emilia! Minti! Daca aveai incredere nu ai fi facut asta... si ti-ai lasat “viata”, m-ai lasat si pe mine... aici, pentru un moment de fericire iluzorie.’
‘Gabriel... eu am obosit in povestea ta...’
‘Un singur lucru mai vreau sa stiu si atat. Tu m-ai iubit pe mine vreodata ?’
‘Eu… nu stiu cum se iubeste…’

*

‘Eu stiu... si... Eu te iubesc... Si stii de unde stiu asta? Pentru ca niciodata nu am facut ce am facut pentru tine, Emilia... Eu sunt de vina. Nu o sa se mai intample. Iti doresc sa fi fericita.

*

*Si nu am realizat ce a zis nici dupa ce a plecat... nici acum cand stau singura ca El. De data aceasta a plecat fara sa mai intoarca privirea… Sunt ingenuncheata de propria mea constiinta care cumva stia ce simtea El, insa nu vroia sa accepte. Nu stiu ce a luat cu El, insa a rupt brutal o parte din fiinta mea si nu gasesc nicaieri suflet sa acopar goliciunea... *

luni, 4 aprilie 2011

Furtuna ( VI. )


Inca Toamna. Imprejurimile sufera de goliciunea lasata in urma ei. De undeva apare El, inaintand usor, misterios pe aleea de pietre ce duce spre acel loc in care e noapte chiar daca rasare soarele, in care e inca zi chiar daca apune. Ii place acest loc si nimic din lume nu se compara cu ceea ce simte cand se afla aici. Insa de data aceasta ceva lipseste, ceva ce face totul din jur sa para material, rece. Decide sa stea pe banca lor si un zambet dezamagit i se intipareste pe chip. Lasandu-si mana stanga sa atinga banca, privirea i se intoarce spre locul gol de langa. Lipseste… Iar prezenta Lui e la fel de absenta fara cea a Ei. Se uita in jur si cauta. Nesiguranta pandeste din umbra; cum poate pierde ceva ce nu are? Si totusi...’De ce ma tem?’. Se ridica si lasa in urma locul. Astazi e in zadar...
Acum este numai El si drumul dinaintea Lui. Acelasi gand de mai devreme il bantuie. Umbra aceasta pare sa nu ii dea pace pentru moment, iar El pare sa se inece in ea. In toata nebunia visarii se lasa ghidat afara de un chicotit cunoscut . Isi scutura capul si se intoarce. Distinge din urma doua siluete: una din ele este chiar Ea, cealalta – o alta viata ce ii tine mana prinsa intr-a lui. Privirea i se impaienjeneste cu aceasta imagine a realitatii. Cateva secunde ramane nemiscat pana in momentul in care isi intalnesc privirile. Ea tresare, pe buzele-i citindu-i-se amutirea. In linistea de mai-nainte, acum auzea ecoul gol al furtunii ce se apropia. Rasul Ei nu mai rasuna. Ce tacere… Din spatele norilor se aude un tunet slab. Si paseste mai departe, dorindu-si sa fie oriunde decat acolo. Si pasii se transforma intr-o fuga fara sens, in care El trece pe langa tot si totul pe langa el, totul care este nimic, nimicul care luase ce apartinea inauntrului Sau. Si fuge mai departe, tot haosul coplesitor incetand in momentul in care se prabuseste singur pe pat.
Se lasa seara. Si ploua in apropiere… E liniste. Agonie…




joi, 24 martie 2011

Un teanc de Ganduri. ( V. )


‘As vrea sa stiu ce capteaza atentia ochilor tai curiosi? Acum vei privi nedumerita in stanga si in dreapta. Ce frumos zambesti... Buna dimineata.  G.’

‘Nu zambesc pentru tine, zambesc pentru lucrurile pe care mi le ofera viata, pentru fiecare firicel de ploaie, pentru fiecare raza de soare. Iubesc tot ce ma inconjoara. E.’ 


‘Si eu te inconjor. Esti asa amuzanta cand esti serioasa. Numai figura ta serioasa m-ar face sa bufnesc in ras stiind cat esti de copila, pentru ca tu nu stii ce inseamna sa iubesti. G.’

‘Eu iubesc ca mine. Si pentru simplul fapt ca nu impart aceasta minune cu tine, nu inseamna ca nu stiu ce este. E.’

‘Imatura. Si iti spun asta razand. Si as rade si mai tare, daca mi-ai spune vreodata ca ma iubesti, pentru ca nesustinute de fapte, sunt doar doua cuvinte, sunt alte vorbe aruncate in vant. Mai ales daca nu vin din Inima, sunt ca niste note muzicale false, ca si cand ar ploua cu praf. Si iti spun din Suflet, nu vreau sa ajungi sa imi spui vreodata aceste lucruri, pentru ca te-as privi si as rade, cu riscul sa primesc o palma. G.’


‘Nu vei avea ocazia asta. Si apoi, din cate stiu Iubirea stramba putin din nas si fata de tine. Priveste cu atentie in ce viata iti ineci orgoliul, durerea, teama. Si de ce? E.’


‘Eu nu ma incapatanez sa cred intr-o alta viata precum faci tu. Dar nu te aprinde asa de tare. Mai bine lasa asta. Diseara, acelasi parc, aceeasi ora. G.’

‘Eu nu o fac ca sa iti demonstrez tie ceva. In seara asta nu, trebuie sa ma ocup de viata mea. Zambeste. E.’

‘Bine. Te astept... G.’