*Unde esti? Ai disparut de cateva zile, iar eu ma simt.. ca si cand… Ultima data cand ne-am intalnit… aveai.. o privire care m-a tulburat si nu stiu de ce. In ce stare te-am lasat cand ai fugit, nu sunt sigura ca as vrea sa stiu, poate doar sa aflu daca esti bine.. de aceea te caut si nu stiu de unde sa te iau, dar ceva imi spune ca te ascunzi bine la locul nostru unde eu nu am mai fost demult, pe care l-am tradat fara sa vreau si pe care am incercat sa il inlocuiesc cu altele noi, insa ce pot face in afara de a continua pe drumul asta? Singura frica a mea este ca poate nu te voi gasi nici acolo si atunci ce am sa ma fac ? Atunci unde am sa te caut ?
* ...dar imaginea e cruda. Te gasesc pe aceeasi banca. Esti singur si pari trist si cred ca iti lipsesc parti esentiale pentru ca nu vad nici urma de zambet, nu iti vad ochii. Nu esti Tu acolo… Ma tem sa ma apropii si sa te trezesc, mi-e teama sa te privesc, mi-e teama ca am facut ceva ingrozitor pe care nu il mai pot indrepta vreodata. Gabriel… Tu pentru mine esti un mister care nu ma iarta de prezenta lui in viata mea…
* Si totusi am venit langa tine si m-a trecut un fior atat de rece, cand in fata ta fiind, te uitai prin mine. Iar sufletul meu s-a strans dintr-o data, ca o mana de aschii. Ma asez langa tine. Te rog...*
*
‘Emilia... am o singura intrebare pentru tine’
‘Spune’
‘De ce?... de ce te-ai schimbat? Eu sunt cumva nebun? …aveau dreptate…’
‘Cum adica ?’
‘Tu spui ca iti iubesti asa de mult viata incat nu poti renunta la ea, insa ce am vazut ultima data langa tine nu era viata ta, nu era viata nimanui, era doar o prezenta seaca si rece. La mine te-ai gandit vreodata? Nu ai incredere in mine si nu ai avut niciodata!’
‘Ba da! Am si am avut... intotdeauna voi avea.’
‘Minti, Emilia! Minti! Daca aveai incredere nu ai fi facut asta... si ti-ai lasat “viata”, m-ai lasat si pe mine... aici, pentru un moment de fericire iluzorie.’
‘Gabriel... eu am obosit in povestea ta...’
‘Un singur lucru mai vreau sa stiu si atat. Tu m-ai iubit pe mine vreodata ?’
‘Eu… nu stiu cum se iubeste…’
*
‘Eu stiu... si... Eu te iubesc... Si stii de unde stiu asta? Pentru ca niciodata nu am facut ce am facut pentru tine, Emilia... Eu sunt de vina. Nu o sa se mai intample. Iti doresc sa fi fericita.’
*
*Si nu am realizat ce a zis nici dupa ce a plecat... nici acum cand stau singura ca El. De data aceasta a plecat fara sa mai intoarca privirea… Sunt ingenuncheata de propria mea constiinta care cumva stia ce simtea El, insa nu vroia sa accepte. Nu stiu ce a luat cu El, insa a rupt brutal o parte din fiinta mea si nu gasesc nicaieri suflet sa acopar goliciunea... *
