joi, 24 martie 2011

Un teanc de Ganduri. ( V. )


‘As vrea sa stiu ce capteaza atentia ochilor tai curiosi? Acum vei privi nedumerita in stanga si in dreapta. Ce frumos zambesti... Buna dimineata.  G.’

‘Nu zambesc pentru tine, zambesc pentru lucrurile pe care mi le ofera viata, pentru fiecare firicel de ploaie, pentru fiecare raza de soare. Iubesc tot ce ma inconjoara. E.’ 


‘Si eu te inconjor. Esti asa amuzanta cand esti serioasa. Numai figura ta serioasa m-ar face sa bufnesc in ras stiind cat esti de copila, pentru ca tu nu stii ce inseamna sa iubesti. G.’

‘Eu iubesc ca mine. Si pentru simplul fapt ca nu impart aceasta minune cu tine, nu inseamna ca nu stiu ce este. E.’

‘Imatura. Si iti spun asta razand. Si as rade si mai tare, daca mi-ai spune vreodata ca ma iubesti, pentru ca nesustinute de fapte, sunt doar doua cuvinte, sunt alte vorbe aruncate in vant. Mai ales daca nu vin din Inima, sunt ca niste note muzicale false, ca si cand ar ploua cu praf. Si iti spun din Suflet, nu vreau sa ajungi sa imi spui vreodata aceste lucruri, pentru ca te-as privi si as rade, cu riscul sa primesc o palma. G.’


‘Nu vei avea ocazia asta. Si apoi, din cate stiu Iubirea stramba putin din nas si fata de tine. Priveste cu atentie in ce viata iti ineci orgoliul, durerea, teama. Si de ce? E.’


‘Eu nu ma incapatanez sa cred intr-o alta viata precum faci tu. Dar nu te aprinde asa de tare. Mai bine lasa asta. Diseara, acelasi parc, aceeasi ora. G.’

‘Eu nu o fac ca sa iti demonstrez tie ceva. In seara asta nu, trebuie sa ma ocup de viata mea. Zambeste. E.’

‘Bine. Te astept... G.’