The Dreamer

**Tresare… Se ridica in capul oaselor. Se sterge la ochii. Ofteaza. Se ridica din pat si se indreapta spre oglinda din baie. Neodihnit. Ochii ii sunt umflati. Da drumul la robinet si lasa apa sa curga, cat sa fie potrivita. Apoi se spala pe fata, lasand picaturile sa i se scurga.. de pe frunte.. de pe nas.. de pe obraji .. inspre barbie.. si sa cada. Rade ironic.

‘ Mintea mea este un loc periculos .

Intr-o casa mare, plina de petrecareti… Deloc genul meu si paradoxal acolo ma ‘trezesc’ in visul meu. Pusti nebuni alcoolizati, muzica data tare, adrenalina la maxim ... Suna ca un scenariu din filmele americane. Cateroric nu este genul meu. Restul visului, cam in ceata. Multe parti care nu se potrivesc, locuri, oameni ciudati. Este doar inceputul aventurii din mintea mea. Sunt pe cont propriu. Incep sa ma plimb aiurea printre petrecaretii pe care nu ii cunosc. Nici nu e de mirare, recunosc nici nu am vrut sa incerc macar stilul asta de viata.’

**Merge spre bucatarie, pune apa la fiert si se aseaza linistit pe scaun.

‘ Ce mai era… Da ! Ma simtem cam ciudat printre toti cei care ma inconjurau. Desi termenul de ‘normal’ nu mi se potrivea tocmai mie in contextul acela, evident eram singurul lucid de acolo. Oamenii se invarteau pe langa mine. Ametisem ce-i drept, pana s-a lovit un prostanac de mine. Nu stiu de ce l-am apucat de gulerul camasii si atunci.. singurul lucru care mi-a venit sa il intreb .. :

- Unde este?

- Unde este cine ?

- Stii prea bine cine ! Spune-mi unde este, ACUM !

- Acolo …‘

**Apa din ibric s-a evaporat. Cineva a visat prea mult; cafeaua mai are de asteptat… Pune iar apa la fiert si se aseaza pe acelasi scaun.

‘ Asadar acolo… Acolo nu era decat o alta incapere din casa in care ma aflam. Si iata-ma mergand spre camera in care m-a indrumat individul de mai devreme. Intr-un colt al incaperii, care apropo era foarte aglomerata, se auzea vocea unei fete care vorbea foarte, foarte tare. Multa lume stransa in jurul ei. Imi fac loc printre ei si o vad; ametita ca toti ceilalti, mergand stramb si agitandu-se. ‘

**Cafea dupa o noapte agitata de somn. Poate putin cam prea mult. Adauga lapte.

‘ – Emilia, inceteaza acum.

Nici nu e de mirare ca am dormit agitat. Revenind, s-a oprit din trilul ei incoerent si m-a privit.

- Si tu cine esti ma rog?

Apoi mi-a ras in fata. Erau probabil efectele alcoolului. M-am gandit sa intru in joc.

- Buna Emilia, ma numesc Gabriel. Acum termina si hai sa mergem de aici.

- Nu cunosc niciun Gabriel, Gabriel. Si nu merg nicaieri. Aici locuiesc !!!

- Acum cunosti. Hai acasa, Emilia..

- Aici locuiesc. Nu merg nicaieri. Si nu mai trage de mine.

Era serioasa cand mi-a spus asta. Apoi mi-am dat seama ca in visul meu, de fapt , nu ma cunostea. Un tip dubios se apropie de ea si..

- Cine e asta, Emilia? Iti face probleme cumva?

Si i-a raspuns in maniera specifica starii ei, agatandu-se de gatul meu.

- Nuuuuu. Este ok. El e Gabriel, si e putin cam posomorat. Fie vorba intre noi.. Nu stie sa se distreze.

Persoana a plecat. Camera s-a golit. Am ramas numai noi doi..’

**Amesteca usor in cafea. Soarbe. Este prea fierbinte...

‘ – Emilia, de ce iti faci asta? Bei , vorbesti tare , te dai in spectacol... te agati de necunoscuti. Ce e in neregula cu tine? TU NU ESTI ASA !’

**Isi ia cana si se indreapta spre geam. Vreme mohorata, de iarna. Innorat. Recere. Trist.

‘ – Gabriel, esti foarte simpatic. Aparent cauti cazuri speciale pe care sa le salvezi, dar unii dintre noi nu mai pot fi salvati. Asa sunt eu, asa am fost toata viata. Asa am sa fiu. Te astepti sa ascult un strain care apare de nicaieri si imi spune sa ma opresc?

Si-a aprins o tigare si a sorbit dintr-o sticla in care nu stiu sigur ce era. Tulburator.. nu o mai vazusem asa niciodata. Era aproape deprimant ca nu puteam face nimic.’

**Priveste in gol pe geam…

‘ Raspunsul ei a fost unul cat de poate de simplu...

- Gabriel, vrei sa stii de ce este Emilia asa? De ce bea? De ce se distreaza ? De ce se da in spectacol si se agata de oameni ? De ce vorbeste tare si nu ii pasa ? Chiar vrei sa stii , Gabriel ? Emilia este asa deoarece… E pustie...

... pustie. ’